Pages

Saturday, July 21, 2012

În direct, din realitate

[notă de subsol]:

În România ți se oferă acel concediu de maternitate plătit timp de unul sau doi ani. Acel concediu este mult blamat de cei care n-au avut/primit așa ceva pe aceiași bani sau de cei care nu au copii. Este vorba de aceleași persoane care se așeaptă ca la un an copilul să trăască din bursă iar la doi ani să aducă și bani acasă ca angajat cu norma întreagă. 


Suntem criticate ca leneșe și nerecunoscătoare pe tot felul de situri gen hotnews de omoloagele noastre din Străinezia, care pot trăi lejer din salariul domnului soț dacă aleg ”privațiunile” "statului" acasă. Ele uită că pentru ele "cureaua strânsă" nu seamănă deloc cu ce se întrevede pe la noi în condiții asemănătoare de (ne)plată. Pe noi, femeile din România plătitoare de taxe și impozite, cu ani de studii și experiență în muncă ne așteaptă de multe ori foamea (nu renunțarea la delicatese ci însăși subnutriția) dacă alegem să trăim dintr-un singur salariu. În condiții de neplată noi alegem să trăim din cel mult o treime din veniturile unei familii din țările civilizate, în condițiile în care bunurile de larg consum și chiriile nu sunt prea diferite ca prețuri. 


În sfârșit, nici asta n-ar fi o mare problemă, oamenii se descurcă și din te miri ce până la urmă. Însă dar-ar hăla cel urât să îndrăznești să-ți depui dosarul pentru indemnizație înainte să-ți expire concediul de sarcină și lăuzie (ca să ai și tu o continuitate a finanțelor de primit - că alea de dat se dau continuu).

Așadar dar-ar careva să încerci să depui dosarul măcar cu o zi înainte să expire această umbrelă financiară - prenatalu' - să vezi ce urecheli îți iei!!

N-ar fi o problemă până la urmă până și nici această nedemnă ciufuleală, însă primii bani vin după două luni.

Se presupune că imediat după naștere bebelușii sug de la mama lor și mamele trebuie să slăbească, deci ce nevoie au de bani?

Haha, dar cireașa de pe tort e că acum tatăl trebuie să ia și el o lună de concediu de-ăsta plătit cu 75% din veniturile pe ultimele 12 luni. Indemnizația lui ajunge la familia cea norocoasă (ați ghicit) după alte două luni de trai pe jumătate din venituri. De fapt nici jumătate nu mai sunt, că mama ia în cel mai bun caz 75% din ce câștigase în cele 12 luni de dinaintea apariției minuii de copil.

Statul ocrotește familia monoparentală fiindcă la cuplurile necăsătorite regula asta a lui 1 martie nu se aplică.]

2 comments:

  1. Poate ar trebui sa divortam toti pe perioada cic si sa ne recasatorim apoi :)...
    Este de-a dreptul tragi-comica toata situatia.
    Cat despre marea indemnizatie este o bataie si mai mare de joc la adresa mamelor si a familiilor, in general. Este de-a dreptul pervers cum schimba ei legile de pe o noapte pe alta, cand oamenii responsabili s-au gandit, socotit si au planificat.
    Foarte multi pot spune ca ce ne trebe sa stam acasa, sa mergem la munca, nu sa lancezim pe banii statului.
    Acestor persoane pot sa le spun ca nu "stam" pe banii statului, "stam" pe banii nostri. Am pus "stam" in ghilimele, pt ca numai asta nu faci cand esti acasa cu un copil...
    Eu am muncit pe branci ca sa imi pot "permite" sa am un copil si nu ii dau lapte praf, nu ii cumpar haine de la magazine de marca, nu avem tot felul de gadget-uri sau alte prostii scumpe.
    Nu un copil costa, ci viata in sine, obligatiile noastre de plata sunt mari si nu pot fi sustinute cu un singur salariu.
    Acum, dupa experienta primului copil, care a fost una destul de traumatizanta cu o intoarcere mult prea timpurie la serviciu, ii spun mereu sotului meu, ca al doilea copil va fi doar cand va avea el salariul x...pt a nu mai depinde de "pomana" statului...:(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mare dreptate ai. Și oricum, în primul rând descurajează familiile cu venituri medii.

      Delete

Oricine poate să-și dea cu părerea, să dea un sfat, să critice constructiv. Cine nu folosește un limbaj adecvat își face un deserviciu.