Nu-mi mai place mâncarea din magazine

Am postat filmul pe Zooziesme, dar, de dragul consecvenței, îl pun și aici. Noi le călcăm grațios pe urme. Se mai poate ieși din sistem?

Departe de mine să pozez în vreo subversivă, totuși. Sunt un om normal și, până de curând, am cumpărat și eu carne și legume din magazine. Ce anume m-a convins insă?

- diferența de gust și de textură. Nu mai pot mânca nici măcar curcan ”Peneș” (despre care lumea zice că e ”bio”, mi se par orice dar nu carne.  Trecând peste faptul că există o confuzie fantastică între ce crede majoritatea neșcolită și comodă  că ar însemna ”bio” și ce presupune asta. 

- prețul. Direct de la țăran e mai ieftin. Puteți crede?

- durabilitatea. Sau, altfel spus, cu cât te saturi. Cu hrană originală îți trebuie mult mai puțin și dispare și nevoia continuă de a ronțăi și a consuma zaharuri. 

A fost o vreme când credeam că este culmea deschiderii și a naturalului să cumpăr lapte crud de la automatul de lapte. Treceam pe lângă oamenii obosiți care-și țineau bidoanele cu lapte în brațe și mă gândeam cât curaj ar trebui să am să iau lapte așa, la nimereală, de la ei. Declicul s-a produs cândva vara trecută, când Denis mă scotea pe afară pe la șapte dimineața și am intrat în vorbă cu toate mătușile care vindeau tot felul de lucruri apucate din curte și grădină. Și într-o zi am luat lapte. În altă zi am întrebat: da' ouă n-ai? Și-a deschis sacoșa unde le ținea ca pe o comoară și am luat și eu zece ... și erau bune și proaspete. 

Dacă nu am o sursă de carne de țară prefer să fiu vegetariană sau să mă limitez la grăsimile animale pe care le am în casă, la lactate și ouă de țară - și am început să le găsesc chiar ușor. 

Cred că dacă nu ajungeam să ne cumpărăm apartamentul în zona asta (cu toate regretele, fiindcă ne doream ceva ”mai bun” dar pe rvemea boomului atât ne-au ajuns banii), nu aș fi avut atât de ușor șansa să dau de alimente normale. Nu ”sănătoase”, ci normale. 

Și totuși, nu mi-e frică de boli? De mizerie? Am ajuns să cred că un organism bine hrănit poate lupta împotriva majorității germenilor - și unde nu reușim ne putem în continuare ajuta de progresele medicinii sau - cum este cazul meu și al copiilor mei - de virtuțile aproape incredibile (văzute prin framework-ul ”modernității”) ale medicinii alternative. Am ajuns să cred că e mai simplu să te lupți cu diareea sau să te doară gâtul două zile decât să te lupți cu disfuncții metabolice severe datorate hranei intens modificate și antibioticelor, pesticidelor și altor ”-elor” din mâncarea procesată. În zilele noastre toate alimentele de bază sunt procesate: carnea crudă, laptele, iaurtul, nucile, făina. Deci nu, a te îndrepta spre veganism - chiar spre o dietă cudă nu este o soluție, fiindcă și acolo există această tendință de procesare.

De la pasteurizare până la procese chimice de tot felul, hrana noastră de pe raft ajunge, ca să citez pe cineva din documentar, o idee de mâncare, nu hrană. Ne hrănim cu concepte și luăm vitamine sintetice să suplinim niște lipsuri care nu ar trebui să existe oricât de malnutriți am fi. Suntem o societate sătulă dar malnutrită - un paradox al istoriei

În timp am ajuns am ajuns să privesc boala foarte diferit de majoritatea obsedată de reclamele cu microbii din WC. Trăim în lumea microbilor. Cred că masa lor totală o depăsește de câteva milioane de ori pe a noastră, a ființelor umane. De când e lumea și pământul a existat sinergie - sinergie pe care un sistem cu valorile duse la extrem a uitat-o. E incredibil cum cincizeci de ani de lobby pot transforma atât de radical o societate. Suntem făcuți să credem că plătim prețul avantajelor progresului, când am putea foarte bine să trăim într-un amestec de firesc, tradițional și modernitate fără vreo problemă. La așa ceva visez eu iar blogul acesta va descrie periplul meu și al celor din jurul meu spre această stare care e departe de a fi utopică așa cum crede majoritatea celor pe care-i cunosc.